Scuze de întârziere

Era 4 dimineața când, deodată mi-am adus aminte de el.

Nu vă gândiți că era vorba despre un bărbat...nunu. Eram în pat ținută ostatică de veșnicele insomnii și supravegheată de-o lună incredibilă când.mi-am adus aminte de o veche pasiune de-a mea, așa de iubită încât i-am închinat chiar un blog. Da, nu este vorba despre vreun Făt-Frumos, ci despre o activitate purificatoare și revelatoare: scrisul. Și așa am realizat că eram posesoarea unei comori neglijată de atâta timp...din 2014 mai exact. Mi-am mai adus aminte entuziasmată și mi-am trecut privirea rușinoasă peste articole de câteva ori...Să mă întorc la el?

Mi-am petrecut ziua de azi reflectând și citind gândurile din aii precedenți. Ce să fac? Să îl șterg și s-o iau de la capăt? Nu...este cel mai longeviv jurnal, nu îi pot face asta. Dar oare mă va primi înapoi? M-am hotărât să las obositele articole (așa ca amintire a vechiul eu adolescentin) dar să fac câteva schimbări începând chiar cu titlul ”Life is a horror idea” Zău? Cred că mulți și-au dat seama de asta, o fi ea de groază, dar e groaznic de frumoasă și funcționează ca un drog, ai nevoie de ea! Dar cu ce aș putea înlocui? Ceva simplu...Îmi agăț numele (clișeic-dar asta-s doar) și atât? Nu, nu! După fiecare scrisoare te iscălești, nu? Așa vreau să fie și mărturia mea- semnată. Vreau să-i ofer o importanță totuși.

Fundalul îl las, mereu m-a inspirat și m-a captivat. Este ceva impresionant în dinamica sufletelor care-ți obosesc privirea când apeși scurtul click.

Pe scurt, am revenit. Să vedem și în ce fel. Scuze de întârziere