liliac

Acum 4 ani pe vremea asta...

  ...umblam cu fusta șifonată și părul ud prin ploaia care nu contenea la orele dimineții. Veneam agale de la o conferință când m-am oprit nițel în fața unei bănci din fața Spitalului de Copii. O atracție nevăzută mă provoca să mă trezesc și să văd. Dar până s-o fac, mă cuprinsese deja mireasma. Era acolo, se odihnea pe banca de lemn alături de picăturile de ploaie. Un buchet nemărginit de liliac!!!!

  Am răbufnit de fericire când am realizat ce surpriză îmi pregătise Universul! Căutam disperată omul cu pricina gândindu-mă să cumpăr superbitatea. Am stat ceva timp mirosind și analizând florile preferate dar nu venea nimeni...Ce aș fi putut să fac? Nu puteam să las florile singure în ploaie... niciodată nu trebuie să lași pe nimeni singur în ploaie!

  Am strâns buchetul la piept și m-am plimbat în jur sperând că voi găsi totuși pe cineva; în cele din urmă mă lămurisem: strada era la fel de pustie ca la început iar mie îmi era prea frig...

  Mi-am continuat drumul spre casă cu un buchet IMENS de liliac, care îmi acoperea parte superioară a corpului, fredonând dansul frunzelor și urmărind -printre ochiurile de apă- jocurile unor vrăbiuțe. 

Au trecut 4 ani...

...de dimineață, prin geamul deschis, a ajuns la mine și  m-a trezit un aer rece -ca de munte- însoțit de-o suită incredibilă de triluri. Înainte să văd...am simțit! Ploua lin, totul era învelit de pacea sub formă de picuri. Am sărit din pat și mi-am băut cafeaua în balcon alături de bunica. Era așa de frumos! Voiam să mă opresc pentru o eternitate în acest moment!!! 

  Și mi-am adus aminte de acea zi specială dintr-un April vechi de 4 ani. Apoi am văzut o poză de prin oraș în care eram anunțată că....mi se trezesc florile de liliac! Câtă fericire poate îndura un om?

  Firavul miros al florilor preferate... celelalte flori (lalelele, trandafirii, brândușelle, bujorii) pălesc în comparație cu amintirea olfactivă al unui sentiment pur care, din păcate, ține prea puțin...

  De ce iubesc această pricinuită floare? Pentru acest lucru o face de neprețuit în ochii și-n sufletul meu? -scurta viață a florii propriu-zise? Oare pentru că pășește odată cu ploaia și dispare odată cu clipa?

  La mine nu există primăvara...acest vis pălește la picioarele suspinelor provocate de Syringa vulgaris.

Astăzi aleg să călătoresc în pădurile de liliac...

*Apropo, știați că....în România există o pădure de liliac singura de acest fel în Europa și este formată natural? Aceasta este în apropiere de localitatea Ponoare, la marginea orașului Baia de Aramă*