Te-am visat totuși plângând: o catastrofă. Asemuiește-o cu ploaia din Ajunul Crăciunului.
Te-am visat de când mă știu. imaginea perfectă a unei iluzii deșarte.
Îmi plăcea să-mi dau importanță....dar nu așa se recunoaște un egoist în zilele noastre? Este ca un corp de arbore găunos. Știi că e există dar totuși îl lași să împovăreze alte victime.
Aș putea numi asta BOALA UNUI disfuncțional SĂLBATEC?
Ignoră-mi deșartele
Dar totuși...mi-ai văzut apusul? Îți aminteai ce bine existam împreună? Uitai de mămică-ta, eu uitam de lume, tu-mi furai un gând iar eu nu ripostam
Care ți-e ultimul răposat? Nu-nu! Nu consider importante victimele umane. Mă refer la ultimul gând răposat. Atunci ai ripostat????
Ai ripostat când ți-a răposat un răsad de idee? Dacă nu...atunci mi-e milă.
Dacă da...îmi e rușine. Că n-ai continuat până la capăt.
Cine îți dă voie să te oprești?
Cine te crezi să știi când e capătul...că unde-i... nu mai zic nimic. Cu toții cred că-l cunoaștem.
E ca un domn cu joben, cu acel je ne sais quoi. Domnul acum nu se poate. Domnul acum nu e vremea milei. Domnul taci și vezi-ți de drum.
Nu avem cu toții un astfel de domn? Domnule, Dar MAI LASĂ-MĂ-N PACE!!!!!E ca o pasiune pentru oamenii cu pielea de găină. Mă înfricoșez doar la gândul frivol.
Mă scuzați! Mi-a scăpatt din cușcă.
Dar mă cheamă. Un vuiet de buhai ce s-aude peste munți și văi și conifere.
Trebuie să plec, să ajung la sursă. S-ar spune că de acolo a început Universul. Tu ce-mi zici? Doar un Univers am rămas pentru tine?
Înainte îți eram muză. și așa era cel mai bine. Muza unui damnat cu piele de găină. Putea oricând să uite de muza lui.
Nu-mi place să mă uiți. Urăsc să fiu uitată.
Și nici n-accept...dar nici n-ai cum s-o faci.
Dar dacă nu vrei desfrânarea ideilor, înteleg. Voi rămâne o muză ex
pirată privind negura din stele.
-Adio
Dar mai stau totuși puțin. Nu las să se verse așa ușor paharul cu zer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu