Strada

Strada hapsână a iubit prea mult...

ploaia! și uiite ce s-a ales!

Mișună umbrele întărâtate

De mirosul suav.

Inocența nevăzătorilor,

Perfecțiunea ancestrală,

Moartea imaculată,

Marionetele torționarilor,

Toate tânjesc după orgasmul lunatic

Strada hapsână a devorat

-cu nesaț încă!

Marile plăceri cu care se fofilau

cei tereștri și pierduți...

Cu ce-am greșit?

(noi ăștia de rând)

Ah, da! Existăm...

Acum știu ce-a stârnit-o pe hapsână...

o multiexistență banală!